Opinie

Cine suntem noi cu adevărat

Nu America e țara tuturor posibilităților, o spun cu tărie, România este țara tuturor posibilităților. Aici poți să-ți pui în practică orice dorință, orice speranță, orice năzuință. Dacă dormi noaptea și visezi că ești medic a doua zi poți să-ți vezi visul cu ochii. Câteva hârtii contrafăcute, câteva șpăgi, niște oameni de bine și deja te trezești în sala de operație cu bisturiul în mână umblând prin creierul unui necunoscut. De învățat înveți tot de pe internet, cum spunea un doctor, câteva tutoriale în timp ce mesteci în mâncarea de cartofi, și gata, ești profesionist. Interesant e că nimeni nu-și falsifică studiile că să ajungă zidar, tâmplar, parchetar, gropar.

Ceea ce frapează însă la toate cazurile astea de falși medici e că nimeni din preajma lor, și vorbesc de ceilalți medici, nu a observat vreo nepricepere, vreo lacună, incompetență. Păi dacă un absolvent de opt clase poate să facă operații cu un bisturiu în mâna atât de simplu se pune în mod legitim întrebarea ce rost mai are facultatea ? Dacă pacienții sunt atât de mulțumiți încât niciunul nu vrea să depună vreo plângere în comparație cu alți pacienți tratați de doctori adevărați care apar la televizor cu acuzații de mal-praxis, unde e diferența ? După șase ani de studii plus anii de rezidențiat un doctor adevărat face ceea ce face și un impostor. Poate că asta reprezintă explicația pentru lipsa universităților românești din topurile internaționale ale celor mai bune școli. Nu ar trebui să uităm și puzderia de facultăți înființate numai pe criterii de profit care s-au dovedit a fi veritabile fabrici de diplome. Din păcate nimeni nu verifică cu adevărat competențele reale ale acestor absolvenți toată lumea complăcându-se într-o toleranță complice.

Situația descoperită acum în domeniul medical nu are cum să fie singulară, boală asta e mult mai profundă și a afectat toate domeniile de activitate. În celelalte domenii cu un risc mai scăzut de a afecta populația în mod direct nu s-au făcut investigații pentru că nu sunt la fel de spectaculoase. Pe piața muncii este preferat un impostor pentru că el știindu-se în ilegalitate este mult mai asertiv. Impostori sunt și aceia care, cu toate că s-au pregătit oficial și corect într-un domeniu, se apucă să exercite meserii sau să ocupe funcții ce nu au nimic comun cu pregătirea lor.

Există o acceptare tacită a tuturor acestor falsuri prin tăcere, tăcerea familiei, tăcerea colegilor, tăcerea prietenilor și în general tăcerea întregii societăți. Din punctul ăsta de vedere era de așteptat să ajungem în situațiile astea de azi, nu aveam cum să evităm evoluția fenomenului. Practic în societatea noastră nu știm dacă un doctor e doctor, un profesor e profesor, un inginer e un inginer, un avocat e avocat, etc. Chiar dacă persoana are toate actele în ordine nu știm dacă nu sunt măsluite, nu știm dacă nu au fost luat pe șpăgi, pe prietenie, prin fraudă.

Momentul asta ar fi optim pentru a ridică problema imposturii din societatea românească, cauze, efecte, prevenire și în cele din urmă pedepse.

Se pare însă că și de dată asta cazurile vor fi uitate iar noi ne vom continua viața liniștit fără să știm măcar dacă preotul ce ne va duce la cimitir nu e cumva un măcelar.  

Susține blogul cu un share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.