Opinie

Susțin protestele din Franța

Da, susțin protestele din Franța pentru că susțin ideea de protest. Statul, oriunde în lume, are tendința de a deveni abuziv și devine abuziv în raport cu cetățeanul. Statul este cel care cere, care impune, care pedepsește. În fața statului cetățeanul este lipsit de apărare, singur și vulnerabil. Atunci când cetățenii se simt abuzați și recurg la proteste voi susține întotdeauna cauza celor slabi, a cetățenilor. E o chestiune de principiu. Tot o chestiune de principiu este ca motivul protestelor să fie onest și limpede. Înlocuirea unei puteri politice cu o altă, până la urmă în aceleași coordonate, folosind protestele nu mă interesează.Noi în România am experimentat o lungă perioada de timp interzicerea protestelor, am fost obligați să urmăm dorința statului fără împotrivire. Cei foarte puțini care s-au împotrivit au avut de suferit(Paul Goma, Herta Muller, Doina Cormea, etc). Restul populației s-a adaptat, a supraviețuit în fapt. Nu susțin că se putea face mai mult în condițiile de atunci.

În Franța însă protestele împotriva puterii politice în general sunt în cultura cetățenilor. Prin protestele cetățenilor Franța a revoluționat organizarea de stat din țară și mai apoi din lume. Să nu uităm că revoluția franceză din 1789-1799 a produs Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, document fundamental al omenirii. Într-o societate profund conservatoare, monarhie absolută, clase sociale privilegiate, nobilime, cler, aristocrație, poporul francez a avut viziunea acestei declarații.

Articolul I

„Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”

Articolul II

„Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.”

Articolul III

„Principiul oricărei suveranități rezidă în principal în națiune; nici o entitate, nici un individ nu pot exercita o autoritate care nu emană în mod explicit de la ea.”

Articolul IV

„Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi. Aceste limite pot fi determinate numai prin lege.”

Articolul V

„Legea poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru societate. Orice lucru care nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat și nimeni nu poate fi obligat să facă ceva ce nu este prevăzut.”

Articolul VI

„Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.”

Articolul VII

„Niciun om nu poate fi acuzat, arestat, nici deținut decât în cazurile stabilite prin lege și după formele prescrise de aceasta. Cei care solicită, dau, execută sau fac să se execute ordine arbitrare trebuie pedepsiți; dar orice cetățean somat sau arestat în virtutea legii trebuie să se supună imediat; dacă opune rezistență, el se face vinovat.”

Articolul VIII

„Legea nu trebuie să stabilească decât pedepse strict și evident necesare și nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi stabilite și promulgate anterior delictului și aplicată legal.”

Articolul IX

„Orice om este presupus nevinovat, până în momentul în care a fost declarat vinovat; dacă se consideră necesar să fie arestat, orice act de constrângere, în afara celor necesare pentru reținerea lui, trebuie să fie aspru pedepsit de lege.”

Articolul X

„Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege.”

Articolul XI

„Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai de preț ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.”

Articolul XII

„Garantarea drepturilor omului și ale cetățeanului necesită o forță publică: această forță este instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acelora cărora le este încredințată.”

Articolul XIII

„Pentru întreținerea forței publice și pentru cheltuielile administrative, o contribuție comună este indispensabilă. Aceasta trebuie să fie distribuită egal între toți cetățenii, în raport cu posibilitățile lor”.

Articolul XIV

„Cetățenii au dreptul să constate ei înșiși sau prin reprezentanții lor necesitatea contribuției publice și s-o accepte în mod liber, să urmărească destinația care i se dă, să-i determine cuantumul, bazele, perceperea și durata.”

Articolul XV

„Societatea are dreptul să ceară socoteală oricărui funcționar public pentru modul în care își îndeplinește funcția.”

Articolul XVI

„Orice societate care nu asigură garanția drepturilor și nu statornicește separarea puterilor este lipsită de constituție.”

Articolul XVII

„Proprietatea fiind un drept inviolabil și sacru, nimeni nu poate fi privat de ea, cu excepția cazurilor în care necesitatea publică, legal constatată, pretinde în mod evident acest lucru, și cu condiția unei juste despăgubiri prealabile.”

Parca pentru declarația asta a drepturilor as ieși și eu sa protestez astăzi.

Aș mai adaugă că tot în acea perioada în Franța bisericile au fost transformate în temple ale rațiunii, cetățenii nu au vrut să mai creadă în superstiții. Francezii s-au definit încă de atunci oameni ai raționalului, dacă nu poate fi dovedit științific nu cred. Și asta în 1789. În aceiași perioada în principatele române erau domni fanarioți iar în Transilvania tocmai ce fusese înăbușită brutal de Imperiul Austro-Ungar răscoala lui Horia Cloșca și Crișan din 1784.

Da, protestele aduc și distrugeri, absolut regretabil, nu știu în ce măsură pot fi evitate, însă tot protestele au fost motorul dezvoltării. Toate drepturile pe care le avem astăzi, dreptul la vot, dreptul de a fi egali în față legii, dreptul la muncă, și multe altele inclusiv drepturile femeilor au fost câștigate prin proteste, lupte, revolte, răscoale, revoluții.

În final un lucru drăguț din timpul revoluției franceze. În momentul în care a început revoluția prin căderea Bastiliei regele Franței Ludovic al XVI-lea care se află la Versailles și a întrebat:

- Este o revoltă?

- Nu majestate, este o revoluție

This Post Has 2 Comments

  1. Boeru Reply

    Dreptul la munca e inlocuit cu o repeziciune uluitoare cu dreptul de a te schimba cu un robot - pentru mai multi oameni. Problema e reala: muncitorii americani isi pierd slujbele. Pentru ca sunt mai scumpi decat robotii. Scrie Mandruta pe FB. Iar aici se vede ca daca cati nu au de lucru: https://www.stirisinoutati.ro/cifra-alarmanta-de-la-institutul-national-de-statistica-sapte-milioane-de-romani-se-afla-in-risc-de-saracie/
    iar daca ai si lucrezi pe minimul pe economie e la fel doar ca socializezi cu colegii

  2. nucumorar Reply

    E o tema foarte buna asta cu introducerea roboților, nu prea se discuta, nimeni nu se gândește dar încet, încet oamenii sunt înlocuiți masiv și în liniște.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.