Poezie

Primăvara

Primăvara ne-a întors plapuma apăsătoare de gânduri negre

De sub straturi albe de zăpadă adânca și nesfârșită

Respiram prin muguri de ghiocei obraznici care se întind

Degetele străbunilor răsfirate spre lumina călduroasă a soarelui

Ne trezim din amorțirea nemișcată a strigatelor de lupi flamanzi

Care ne bântuie sufletele înfricoșate de atâta rece

Miroase a dragoste în seva adâncă și reavănă a brazdelor de pământ

Se uita iarăși Dumnezeu la noi prin ochiul lui de sfințenie

Am murit și ne-am îngropat în lunga noapte a așteptării

Acum reînviem și ne înălțam la cer , la soare cu glas de păsări nebune

Umbla prin noi un sânge de cal arab și jar de foc țigănesc

Al nostru e iar pământul și noi suntem ai lui

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.